1.Unica, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însuşirilor sale excepţionale); excepţional, incomparabil. [Acc. şi: uníc] – Din lat. unicus, fr. untoue.
2.Perfecta, adj., s. n. I. Adj. 1. Care întrunește în gradul cel mai înalt toate calitățile cerute; desăvârșit.
3.Speciala ,adj- Care se deosebeşte de alte lucruri asemănătoare prin trăsături care îi sunt proprii; care se află numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; (adesea adverbial) care este făcut, destinat, rezervat pentru a corespunde unui anumit scop; p. ext. ieşit din comun, deosebit de bun, de valoros; excepţional. ♢ Loc. adv. În special = mai ales, îndeosebi; în mod particular, în speţă. ♦ (Despre ediţii de presă, publicaţii) Publicat cu o ocazie deosebită sau la o dată festivă. ♦ Care aparţine unei anumite specialităţi (1), de strictă specialitate. [Pr.: -ci-al] – Din fr. spécial, lat. specialis.
Hai pa,va pup!:*
